Andrei Aleksandrovici Jdanov s-a născut pe 26 februarie 1896, la Mariupol, în gubernia Ekaterinoslav a Imperiului Rus. A aderat la Partidul Bolșevic încă din 1915, a participat la Revoluția din octombrie 1917 și a luptat în Războiul Civil ca comisar politic. După asasinarea lui Serghei Kirov, în 1934, i-a succedat acestuia în funcția de secretar politic, ceea ce l-a adus în cercul apropiat al lui Stalin.
Rolul lui Jdanov în istoria sovietică este legat de cultură. Juca rolul de legătură între Stalin și scriitorii epocii, cărora li se interzicea să scrie în afara normelor impuse. Aceștia erau considerați „ingineri ai sufletelor omenești” și li se cerea să fie soldați în slujba Partidului Comunist. Eroii operelor trebuiau să fie doar muncitori, membri de partid, ingineri sau pionieri.
Regulile nu se opreau la temă. Operele trebuiau să aibă o viziune optimistă și triumfalistă asupra vieții, cu stările de angoasă și moartea excluse. Cei care nu respectau aceste norme erau considerați dușmani ai poporului și erau pedepsiți cu închisoarea sau chiar cu moartea. Din această politică a luat numele „jdanovismul”, termen folosit pentru controlul ideologic al artei și literaturii.
Jdanov a avut un rol determinant în definirea ideologiei Partidului Comunist (bolșevic) al Uniunii Sovietice. A coordonat și politica culturală din Leningrad, orașul cu care a fost asociat. A murit pe 31 august 1948, la casa de odihnă „Valdai”, lângă Moscova, la 52 de ani.
Episodul urmărește un alt tip de putere decât cea a poliției politice: nu arestarea, ci definirea a ce se poate spune. Jdanov nu a condus niciun serviciu de securitate, dar a stabilit, pentru o generație de scriitori și artiști sovietici, limitele în care aveau voie să existe. Documentarul face parte din serialul rusesc „Țara Sovietelor. Lideri uitați”, produs în 2016.
