Psihologul Barry Schwartz vorbește despre doctrina găunoasă a tuturor societăților occidentale industrializate, care sună cam așa: „Dacă suntem interesați să ne maximizăm nivelul de bunăstare, calea de a o realiza este de a maximiza nivelul de libertate individuală.”
Motivul este atât că libertatea este în mod intrinsec bună, valoroasă, meritorie, esențială pentru a fi om. Și pentru că, dacă oamenii sunt liberi, atunci fiecare dintre noi poate acționa individual și face lucruri care vor maximiza bunăstarea noastră și nimeni nu trebuie să decidă în locul nostru.
Calea de a maximiza libertatea este maximizarea alegerilor. Cu cât au mai multe opțiuni, cu atât oamenii au mai multă libertate, și cu cât au mai multă libertate, cu atât au un trai mai îmbelșugat. Această idee (eronată) este atât de bine încastrată în sistemul nostru, încât nu i-ar trece nimănui prin cap s-o pună la îndoială. Și este adânc implementată în viețile noastre.
Nu-i așa că e minunat?! 175 de sosuri pentru salate în supermarket, asta dacă nu socotim și cele 10 tipuri diferite de uleiuri de măsline ultrarafinate și cele 12 tipuri de oțet balsamic pe care le poți cumpăra ca să-ți faci propriile sosuri pentru salate într-un număr foarte mare, în cazul în care nici unul dintre cele 175 pe care le oferă magazinul nu te satisfac.
Deci, așa e la supermarket. Și apoi te duci la magazinul de electronice să-ți configurezi un sistem stereo – boxe, player, transformator, amplificator. Și în acest magazin de electronice există o grămadă de sisteme stereo. Putem configura șase milioane și jumătate de sisteme stereo diferite din componentele care sunt în oferta unui singur magazin.
Paradoxul opțiunilor este, pe scurt, următorul: cu cât avem mai multe opțiuni, cu atât suntem mai „legați de mâini”. Toate aceste alegeri au două efecte negative asupra oamenilor. Unul dintre efecte, în mod paradoxal, este că produce paralizie, mai degrabă decât eliberare. Cu atât de multe opțiuni din care pot alege, oamenilor li se pare foarte dificil să opteze pentru ceva.
Al doilea este că, și dacă reușim să depășim starea de încremenire și să facem o alegere, până la urmă vom fi mai puțin satisfăcuți cu rezultatul alegerii decât am fi fost dacă aveam mai puține opțiuni dintre care să alegem. Și sunt câteva motive pentru asta, explicate în detaliu în prelegerea lui Barry Schwartz.
draga, …, optiunea de a alege : presupune si sa alegi sa NU alegi !!! ( „… cu cât AU mai multe opțiuni, cu atât oamenii AU mai multă libertate, cu cât AU mai multă libertate, cu atât AU un trai mai îmbelșugat…” )..” a avea”, ESTE al nostru…doar daca „ESTE” …multumesc !
e valabil ce zici tu intr-o lume perfecta unde exista armonie intre lucruri si nu intr-o societate unde faci ca ea sau luptand contra curentului poti sa alegi NU si fara resurse te duci de unde ai venit.
cu cat sunt mai multe „X” de ales cu atat mai mult exista de „x” ori mai multe mini-conficte si disonante cognitive, care produc , stress, pierdere de timp, de nervi..s.a.m.d., mai ales intr-o societate de consum galopant ..fenomenul se manifesta ca atare…din punct de vedere psihologic..si al functionarii noastre cerebrale..nu suntem programati pentru N-spe mii de alegeri… fenomenul de alegere este sanatos si competitv in masura in care exista un grad rezonabil de echilibru,bun -simt, si a unei justificari realiste si pertinente a optiunilor
prostilor aici e vorba ca e mai bine sa fii legiuit decat nelegiuit .un exemplu simplu este urmand cele 10 porunci .urmandu le vei fi mai fericit decat traind in deplina libertate .aveti atat de multa ratiune si foarte putina intuitie robotii pulii mele